În primele săptămâni după separare, cel mai greu a fost seara. Ziua aveam lucruri de rezolvat, acte, copil, telefoane, dar seara rămâneam cu liniștea aceea apăsătoare. M-a ajutat să îmi fac o rutină foarte simplă: duș, ceai, telefonul departe de pat și o listă mică pentru dimineață.

Am învățat să cer ajutor fără să explic totul tuturor. Nu aveam nevoie de oameni care să îmi spună ce să fac, ci de oameni care să poată sta lângă mine fără judecată. Comunitatea m-a ajutat să nu mă izolez și să văd că pașii mici chiar contează.

Nu s-a schimbat totul peste noapte, dar am început să dorm mai bine când am renunțat să caut răspunsuri definitive la ora 2 dimineața. Uneori vindecarea începe cu o seară liniștită.