Credeam că după 40 de ani restartul va însemna grabă. Să demonstrez că sunt bine, că încă pot, că nu am pierdut prea mult timp. În realitate, restartul a fost mai calm decât credeam.

Am început să aleg lucruri care nu arătau spectaculos din exterior: somn bun, prieteni cu care pot vorbi sincer, limite la oamenii care mă epuizează, weekenduri în care nu mă mai pedepsesc pentru trecut. Nu a fost o cursă spre o relație nouă.

A fost despre încredere, prieteni, limite și viața mea. Iar când m-am oprit din grabă, am simțit pentru prima dată că nu încep de la zero. Încep de la mine.